Octavian Paller

Avem timp

• Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
• Avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
• Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
• Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele
• Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
• Avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile
• Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
• Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea
• Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
• Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim.
• Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
• Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti.
• Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie,altora s-ar putea sa nu le pase.
• Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
• Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
• Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
• Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca ci cu ceea ce poti tu sa faci
• Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva am invatat ca oricum ai taia orice lucru are doua fete
• Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde.S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
• Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti
• Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie indiferent de consecinte
• Am invatat ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate
• Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat dar nu am dreptul sa fiu si rau
• Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
• Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
• Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
• Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
• Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
• Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
• Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
• Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale
• Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit
• Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
• Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc.
• Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
• Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti
• Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ...
• Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
• Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.

Şcoala Normala ''Vasile Lupu'' Iaşi

ISTORICUL ŞCOLII

Noua instituţie de învăţământ ce şi-a deschis porţile la 15 decembrie 1855 se numea Şcoala Preparandală şi a fost pusă sub conducerea lui Anton Velini împreună cu celelalte şcoli ce funcţionau la Trei Ierarhi.
Anton Velini, director 1855-1863
Menirea ei era să dea, printr-un an de studii pedagogice, pregătirea necesară viitorilor învăţători, acum atât de necesari de când se urmărea răspândirea ştiinţei de carte la sate. Directorul, Anton Velini, a condus şcoala până în 1863, când trecea la conducerea Institutului Academic înlocuit fiind de Titu Maiorescu. In această perioadă Velini a reuşit să formeze o instituţie aproape din nimic: era singurul profesor, nu avea aproape nici o dotare materială şi pentru început nu veneau nici măcar suficienţi elevi, dintre care mulţi nu terminaseră încă patru clase. Profesor de prestigiu, cu studii la Viena, spirit enciclopedic, Anton Velini şi-a dedicat aproape întreg restul vieţii, organizării şi dezvoltării Şcolii Preparandale. Aproape de plecarea sa de la conducerea scolii, aceasta avea deja trei profesori, se preda pedagogie, istorie naturală, muzică si caligrafie, elevii erau selectaţi dintre cei mai buni absolventi ai claselor a IV-a din ţară şi aveau la dispoziţie un manual de pedagogie scris chiar de el, primul de acest fel în limba română.
Titu Maiorescu, director 1863-1868
Venirea în funcţia de director, în anul 1863, a lui Titu Maiorescu a însemnat un nou pas în dezvoltarea învăţământului pedagogic românesc. Tânărul conducator al şcolii a lăsat o amprentă adâncă în cei cinci ani cât a deţinut această funcţie. Maiorescu a preferat enciclopedismului romantic al predecesorului său, o abordare pragmatică. A început printr-un stagiu la Berlin, unde a analizat sistemul de învăţământ pedagogic prusac şi a ajuns la concluzia că organizarea şcolii pe care o conducea “va trebui să fie potrivită cu împrejurările noastre” şi că are nevoie de puţin timp pentru a realiza un proiect în acest sens. Incă de la început s-au introdus materii noi: gramatica, psihologia, compunerea, iar practica pedagogică se făcea la şcoala primară de la Trei Ierarhi. Ulterior s-au introdus şi aritmetica, ştiinţele naturale şi gimnastica. S-a trecut şi la o durată a cursurilor de doi ani. Numele şcolii a fost stabilit tot acum. Maiorescu propune : Scoala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi din Iaşi , dar ministerul se opreşte în 1864 asupra numelui Institutul lui Vasile Lupu. Pe lângă numărul de elevi din Şcoala Normală, a crescut şi numărul profesorilor, la cinci: au apărut în plus materiile: fizica, agronomia şi religia. In 1868, din cauza schimbărilor politice, Titu Maiorescu este îndepărtat de la conducerea şcolii, asupra proiectelor nefinalizate revenind abia atunci cand va ajunge ministru.
Samson Bodnărescu, director 1874-1877
Director a devenit Grigore Petrovanu, dar în 1874, devenind ministru, Titu Maiorescu l-a propulsat la conducerea Şcolii Normale pe omul de cultură junimist Samson Bodnărescu. A fost un bun prilej pentru Maiorescu să-şi finalizeze proiectele: a apărut un al treilea an de studiu iar elevii erau selectaţi câte doi din toate judeţele ţării.
Petru Cujbă, director 1877-1886
In perioada 1877-1886, director a fost Petru Cujbă. Tânăr şi ambiţios, s-a preocupat de elaborarea unui nou regulament pentru şcolile normale, de dotarea cu materiale didactice şi de rezolvarea problemei localului - clădirea de la Trei Ierarhi era improprie pentru procesul de învăţământ şi urma să fie dărâmată.
Constantin Meissner, director între 1886 si 1892, a fost un gospodar priceput şi s-a folosit de relaţiile sale bune cu ministrul, pentru a dota şcoala cu cărţi şi materiale didactice. Un laborator experimental, o bibliotecă bogată şi o fermă organizată în jurul noului local din Copou, vila Pasteur (actualul sediu), folosit din 1891, erau realizări importante ce se datorau în bună măsură noului director.
Un directorat important a fost şi acela al lui Ioan Mitru (1896-1919), care a avut acelaşi spirit gospodăresc ca şi Constantin Meissner. Stefan Bârsănescu, profesor al şcolii între 1921 si 1933 şi director între 1926 si 1928, şi Vasile Petrovanu, director între 1938 si 1941, au continuat să se îngrijească de Şcoala Normală, care acum devenise o instituţie prosperă, cu un corp profesoral bine pregătit, cu activităţi felurite, cu elevi care urmau cu succes, după absolvire, cursuri universitare în ţară sau în străinătate.
Constantin Meissner, director 1886-1892
Vasile Petrovanu s-a preocupat şi de istoricul şcolii, cercetând cu atenţie arhivele.
Al doilea război mondial a însemnat sfârşitul drumului ascendent al Şcolii Normale. Localul a trebuit să fie părăsit, dotările materiale au fost în cea mai mare parte distruse, iar in 1945, Şcoala Normală a fost mutată în sediul Şcolii Normale de învăţătoare “Mihail Sturza”. După ce în 1958 şcoala a fost mutată în vechiul sediu din Copou, anul următor ea a fost silită să-şi desfăşoare activitatea la Bârlad până în 1965. Revenită în Iaşi, are un nou sediu din 1970 în zona “Tudor Vladimirescu”, dar în cele din urmă se mută în localul actual din Aleea Copou nr 49.
Trecutul şcolii, numele ilustre ale absolvenţilor şi profesorilor, sunt prilej de mândrie pentru actuala generaţie de elevi şi profesori. In acelaşi timp se conturează şi o obligaţie: aceea de a fi purtătorii unei tradiţii pe care s-o transmitem mai departe generaţiilor ce urmează.